Durata unui test de efort este de aproximativ 20 minute. Testul incepe prin masurarea, in stare de repaus, a frecventei cardiace si a tensiunii arteriale. De asemenea, se efectueaza un ECG de repaus, pentru comparatie. Ulterior se aplica pe corp zece electrozi, care sunt conectati la un aparat ECG ce monitorizeaza activitatea electrica a inimii. Urmand un protocol bine stabilit, persoana este rugata sa mearga intai in pas lejer pe banda de alergat, apoi in pas alergator, crescand gradual nivelul de efort pana la alergarea in panta. Testul de efort se incheie cand se atinge nivelul de 85-90% din nivelul maxim individual calculat.
   Daca pana la atingerea acestui prag nu au fost identificate, pe electrocardiograma, modificari sugestive, se poate exclude, de principiu, o boala cardiovasculara. Insa, daca pe durata desfasurarii testului de efort apar simptome precum durerea anginoasa, vertijul, dispneea, asociate cu scaderea sau cu cresterea excesiva a tensiunii arteriale sau a frecventei cardiace, cu aparitia tulburarilor de ritm cardiac, procesul va fi oprit. La fel se va intampla si daca persoana investigata nu mai poate rezista la cresterea efortului, desi nu apar modificari ECG sau simptome sugestive.
    In functie de modificarile decelate in timpul efortului fizic si in perioada de recuperare, se va stabili daca testul de efort s-a desfasurat normal (rezultat negativ – comportament normal al cordului în timpul efortului) sau daca s-a obtinut un rezultat anormal (rezultat pozitiv, cel mai adesea sugestiv pentru o boala care afecteaza vasele inimii – boala coronariană). In conditiile atingerii unei frecvente cardiace sub 85% din cea maximala, rezultatul este considerat neconcludent (frecventa cardiaca – tinta este de 220, in functie de varsta pacientului